Think pink

Pana cand omul care cauta adevarul nu ajunge de unul singur la adevarul acela nu se poate intampla nimic.
Viata e o seringa de unica folosinta.Mi-o infig in vena si imi asum si ceea ce pare de neimaginat. Adevarul vine doar pentru cei puternici -cei slabi nu i-ar putea rezista.
Ajunge un singur moment de iluminare pentru ca intreaga viata sa iti fie data peste cap, dar pentru a accepta in intregime adevarul, de cele mai multe ori dureaza o viata.
Cum nu poti ajunge la acest adevar decat de unul singur, continuitatea devine cea mai mare problema pentru aceasta specie a carei salvare depinde de trezirea ei si a carei speranta de viata este atat de scazuta.
Ajunge insa - in cele mai multe cazuri-sa te intrebi pentru ce suntem aici si sa privesti in jur. Semnele sunt atat de multe si de evidente incat o sa te intrebi cum de nu le-ai vazut pana acum. Sunt veacuri de cand o parte dintre noi incearca sa ilumineze cealalta parte.
Adevarul a fost incriptat in toate marile opere ale lumii asteptand sa fie cautat.
Semiotica a fost inventata initial pentru a-I ajuta pe cautatori.
Nu dispretuiesc nici o modalitate de scotocire, am vazut spoturi publicitare in care sloganul continea unul dintre coduri. Am ascultat melodii in care semnul era ascuns atat de bine, ramanand totusi atat de evident incat piesa aceea devenea o mica opera de arta.
As putea fi inca unul dintre paranoicii care construiesc teorii ale conspiratiei...
Adevarul este doar esecul minciunii.
Nici macar nu este o istorie atat de complicata pe cat pare. Incearca sa imi imaginez Universul multidimensional. Imi este aproape imposibil dar incearc. Nu doar planete si gauri negre si comete ci dimensiuni pe care nu le puteam percepe neavand simturile necesare. In acest Univers traiesc specii care au forme pe care din nou nu le putem percepe din aceleasi motive, structuri stranii, poate nici macar fizice.
Imi imagineaz Universul nu ca pe un produs finit ci ca pe ceva in permanenta expansiune, in permanenta constructie. Pentru ca aceasta expansiune sa nu inceteze, fiecare forma de existenta isi aduce aportul.
Exista locuri in acest Univers unde formele de viata ( daca pot sa ma exprim asa...si iata ca pot) au realizat acest lucru ceva mai devreme decat noi iar eforturile lor intru construirea acestui Univers- in sensul dorit de ele -sunt mai sustinute.
La un moment dat, cea mai evoluata forma dintre acestea a observat ca exista o planeta pe care traieste o specie capabila sa calatoreasca dupa bunul plac prin Univers folosind un mijloc de transport care inventeaza Universul pe masura ce il strabate. Sa spunem ca toate dimensiunile, deci toate posibilitatile exista in paralel. Ca aceste forme de viata sa le poata strabate pentru a ajunge in dimensiunea ideala lor trebuie sa respecte un anumit tip de ierarhie, sa luam de exemplu ierarhia temporala, pentru a calatori spre dimensiunea pe care si-o doresc trebuie sa astepte o perioda de timp aducandu-si in tot acest timp aportul la constructia Universului pentru ca acesta sa contina dimensiunea la care aspira ele. Forma de viata care poate sa creeze Universul pe masura ce il strabate nu trebuie sa respecte nici o ierarhie , nici macar temporala dintr-un motiv foarte simplu -drumul exista doar in masura in care aceasta specie paseste pe el. Sa spunem ca aceasta specie este Specia Umana, forta care cu care calatoreste si creaza Universul este Gandul iar Imaginatia este combustibilul care ajuta la propulsarea gandului.
Daca acea forta superioara a realizat acest lucru ( si s-ar putea sa o fi realizat ca altfel nu se mai numea asa) atunci va face totul ca specia umana sa creeze Universul in forma dorita de ea care s-ar putea sa nu fie neaparat cea ideala pentru noi. Dimpotriva.
Am putea fi aici pentru a da Universului o forma minunata cu gandurile noastre.
S-ar putea ca totul sa depinda de noi si de rapiditatea cu care ajungem la acest adevar.
S-ar putea ca in Univers sa existe doar doua lucruri universal valabile : binele si raul.
S-ar putea ca aceste specii sa fie impartite deasemeni in doua categorii cele pentru care dimensiunea ideala este una in care exista dragoste, frumusete, libertate , lumina si cele pentru care dimensiunea ideala reprezinta opusul tuturor acestor lucruri.
De noi depinde care dintre aceste dimensiuni va fi aleasa ca permanenta.
S-ar putea ca o parte sau cealalta dintre aceste specii sa dispara pe masura ce Universul ia o forma sau alta pentru ca nu pot supravietui decat in conditiile pe care le indeplinesc anumite dimensiuni.
Am putea sa ne gandim frumos la ce urmeaza sa se intample.
Am putea sa incercam- in ciuda tuturor obstacolelor- sa ne imaginam lucruri minunate. Pentru ca doar in acest fel Universul poate lua forma dorita de noi. Doar in acest fel pot exista taramuri, locuri, oameni, intamplari de care vrem sa avem parte.
Einstein a repetat fara oprire " Think pink" si ma intreb daca nu asta a vrut sa spuna.
Exista specii gata sa ne sara in ajutor -daca am reusit sa ne dezmeticim-asa cum exista specii care vor face orice ca acest lucru sa nu se intample. Peste toate aceste creaturi minunate sau hidoase care ne locuiesc vine dragostea, reconfigurandu-ne. Facindu-ne sa credem ca suntem buni si drepti si ca meritam fericirea . Facindu-ne sa ne dorim binele intregii lumi. Facindu-ne sa realizam ca Dumnezeu poate exista inafara durerii, inafara disperarii, ca poate exista fiind altceva decit depozitarul cererilor noastre.Ca poate fi cel caruia putem sa-I multumim pentru fiinta noua si desavirsita care ne locuieste mintuindu-ne. Dumnezeu este dragoste? O, da! Cu siguranta. Pentru ca doar atunci ne simtim una cu totul si facind parte din orice.
As putea incearca sa cred asta-chiar daca uneori mi se pare imposibil sa o fac.
Sa-mi pun speranta in dragoste, este cea mai importanta specie dintre acestea. Este cea care intrand in simbioza cu specia umana , accelereaza ,rafineaza si usureaza intregul proces de constructie . Locuit fiind de aceasta specie eforturile pe care le depui intru construirea unui loc mai bun par mai putin dificile-si neaparat necesare.
S-ar putea ca ea sa fie cea mai puternica specie din Univers- urmata indeaproape (dar neajunsa inca)- de ura. Datoria noastra este sa marim aceasta distanta, pana in momentul in care dragostea va deveni o forta atat de puternica incat ura nu va mai reprezenta o amenintare reala