joi, 31 ianuarie 2008

Bu-ha-ha-ha-ha-ha

In mijlocul unei urmariri care dureaza deja de vreo cateva ore, printre dragoni ucigasi si ploi de laser - Soraya imi povesteste despre ce s-a gandit ea sa faca atunci cand l-a intalnit-intr-un supermarket -pe unul dintre cei care o batusera pana intrase in coma - gravida fiind ea in 8 luni( cand a intrat in coma...gen):
"Am plecat acasa si am dormit neantoarsa. Dimineata am deschis ochii si mi-am dat seama ca- pentru prima data de cand pierdusem sarcina- stiam exact ce am de facut. Mi-am luat un caine. Un bulldog englez. Femela. Unul dintre cele mai urate lucruri vii pe care le-am vazut vreodata.
Scopul initial fusese acela de a-mi lua un caine care sa imi permita sa ma apropii de el fara a da prea mult de banuit - pe care sa il pot scoate la plimbare pe strada sau in parc- sau oriunde isi plimba el cainele acela pentru care cumparase de mancare din supermarket. Am intrat in primul magazin si am cerut un caine. Vanzatorul m-a privit pret de o clipa dupa care a spus : " Nu!". "Nu?!?" am spus eu oarecum mirata- dar stiind deja ce o sa urmeze. " Nu vand caini arabilor, hai, dispari!"
Am iesit in strada.
Nu eram suparata.
Nici noi nu vindem caini americanilor. Nu e nationalism prost inteles- incercand sa-mi explic mecanismul care se declanseaza in creier atunci cand esti confruntat cu o astfel de problema, am ajuns oarecum la o concluzie: in toate culturile exista adanc inoculat conceptul conform caruia cainele este cel mai bun prieten al omului- si atunci deductia vine simplu- nu-ti vinzi prietenul dusmanilor.
Am traversat si m-am oprit in fata unei ceainarii incercad sa imi fac un plan. Ma gandeam ca as putea ruga pe cineva sa intre intr-un magazin si sa imi cumpere un caine, nu eram sigura ca o sa mearga, da’ merita sa incerc- si abia apoi am vazut-o pe Fluffy.
Se tara.
Ea nu merge ci se deplaseaza cam ca focile pe banchiza din cauza ca - fiind atat de grasa - burta I se prelinge pe asfalt si iti da senzatia ca se impinge pe labele din fata si se foloseste de abdomen pentru a inainta. Era foarte bine dispusa.
Asta este singurul ei atu.
E urata , sforaie, se baseste cand iti e lumea mai draga, si nu stiu daca am cunoscut animal mai prost -dar e invariabil atat de fericita ca traieste incat nu poti ramane indiferent. S-a oprit in dreptul meu - si a scos un fel de fornait multumit . " Nu prea cred!" I-am raspuns eu . Adica , ok , eram intr-o situatie delicata, aveam nevoie de un caine pe care se parea ca nu mi-l pot procura de una singura in tara aia-da’nu eram intr-atat de disperata incat sa ma procopsesc cu caraghioslacul asta care tocmai se trantise in mijlocul trotuarului si se tavalea in praf.
Am facut cativa pasi, dupa care am privit in spate- era tot acolo- zambea.
Fluffy e singurul caine pe care il cunosc-care m-a facut sa cred ca zambetul nu e doar un bun al oamenilor. Am privit-o pentru ultima oara- cat am putut de dispretuitor- si m-am indreptat hotarata spre trecerea de pietoni, semaforul si-a schimbat culoarea, am coborat de pe trotuar, am facut doi pasi dupa care m-am intors, am luat-o in brate si am plecat acasa.

Dupa cateva zile omul ala incepuse sa conteze mult mai putin.
Da' nu intr-atat incat sa nu fac in continuare tot posibilul sa-i iau gatul smulgand bucati din el cu mainile goale."


Bu-ha-ha-ha-ha-ha-ha

BA PE-A MA-TII


" Ba pe-a ma-tii!!!" ii spuse Eli marelui luptator care teroriza Inuasha si incearcase sa mituiasca Alianta.


I WANT YOU TO HIT ME AS HARD AS YOU CAN


marți, 29 ianuarie 2008

Tu ce ai face?


Ok, sa zicem ca tu esti un mare razboinic intr-un joc virtual pe care il joci din zori si pana in noapte ( ca din asta traiesti si pe planeta virtuala Inuasha si pe planeta Pamant - iar in Bucuresti chiriile sunt scumpe ca dracii aia mari). Sa zicem ca stai lipit 20 de ore pe zi de un geam care se afla la etajul 12-13( ca doar acolo ai gasit pe cineva destul de nebun incat sa te ascunda). Sa zicem ca tu de felu' tau te caci pe tine de frica de inaltime da' nu ai ce sa faci pentru ca nu poti iesi din casa - intrucat te cauta unii pe care n-ai vrea sa-i intalnesti nici in coma( a lor, nu a ta - coma). Sa zicem ca te dilesti si cautand disperat un mod de a face bani ca sa ai cu ce plati ascunzatoarea in care te afli - gasesti un joc in retea, in care - daca lupti bine - primesti niste bani pe care ii poti converti in dolari adevarati - sistemul monetar de pe acea planeta virtuala fiind echivalent cu cel de pe planeta Pamant. Sa zicem ca nu ai cum sa iesi din garsoniera in care te afli - care are 5 metri ocupati de un pat.. din cei 25 de metri pe care ii are in total casa -si stai si o arzi aiurea jucand 10 de ore pe zi jocul ala ( pentru ca altfel ai fi nevoit sa stai cu ochii pe geamul de care esti lipit cam toata nenorocita ta de viata -ca in alta parte din lipsa spatiului nu ai unde pune patul)- iar tie repet- ti-e groaza de inaltime. Sa zicem ca din cauza exercitiului ajungi destul de smecher pe planeta virtuala Inuasha si castigi un venit constant care incepe de la 800 de dolari pe luna. Bani pe care ii primesti pe un card. De fiecare data altul- ca sa nu dea aia raii de tine. Sa zicem ca against all ods reusesti sa supravietuiesti asa 3 luni 2 saptamani si 6 zile. Totul depinde de puterea ta de a face bani pe planeta virtuala Inuasha, ca sa ai cum sa-l platesti in Bucuresti pe proprietarul garsonierei in care te ascunzi. Sa mai zicem ca tu ai un castel si o mare numai si numai ale tale pe Inuasha - si intr-o dimineata cineva scrie pe plaja marii tale virtuale - doua vorbe : Save Me. Si sa zicem ca tu cedezi psihic si te apuci de cautat printre userii din joc pe ala care a scris asta. Sa zicem ca nu-l gasesti si la un moment dat renunti. Si dupa aia vine in joc unu care distruge tot. Gen: arunca flacari peste ferma ta de bitongi si-i omoara pe toti, omoara toti userii noi care abia intra in joc ( de pe urma carora poti trai minunat in calitate de ghid) omoara zeci dintre cei mai buni luptatori si distruge tot ce intalneste in cale. Sa zicem ca tu, Soraya si Alabama ( care are 12 ani si este semi- autista, dar se bate ca o dementa si e cam cea mai tare de prin partea locului) formati o alianta si va duceti sa-l casapiti pe ala. Si sa zicem ca ala va spune dupa lupte seculare in care nimeni nu castiga si nimeni nu moare -" N-ar fi mai bine sa ma lasati pe mine sa continui sa jefuiesc pe aici si voi sa stati deoparte si sa primiti o gramada de bani reali??? "
Sa zicem ca ti s-ar intampla toate astea. Ipotetic vorbind.
Strict ipotetic.
Tu ce ai face?

Heath Ledger Got Scared


Raportul final asupra cauzelor mortii lui Heath Ledger vine cu o concluzie absolut aiuritoare - infarct.

Nu droguri, nu pastile.

Pur si simplu pe la 3 dimineata ceva din camera in care dormea l-a speriat atat de rau incat inima i-a cedat chiar daca avea 28 de ani si era sanatos tun.

Ceva s-a tarat printre florile tapetului de 200 de dolari metru' si i s-a aratat fara masca.

Nici macar Hollywoodul nu l-a putut salva de asta.

Ma tot intreb de cate ori o fi inchis si deschis ochii -sperand ca lucrul acela a disparut - pana cand s-a hotarat ca e mai intelept sa faca un infarct decat sa mai stea in camera cu orice o fi fost acolo.

luni, 28 ianuarie 2008

READY TO GIVE UP ON EVIL


Am devenit nefumator dupa ce am fumat practic toata viata. Zilnic. Minim doua pachete.

Zilnic - adica zi de zi . Cand ma infuriam- fumam fara pauza- si - cum in ultima vreme obisnuiam sa ma infurii destul de des - ma impacasem oarecum cu gandul mortii in chinuri groaznice. Plamanii plini de mal pe care mi-i tot aratau la televizor incepusera sa treaca pe langa mine fara sa ma infioare. Spectrul mortii mi se parea in unele zile o solutie - asa ca batranii lor cu furtunu' n gat ma lasau mai rece ca gheata. Atunci am avut un soc si o revelatie. Socul a venit - ca toate socurile- in urma descoperirii unui lucru care fusese tot timpul sub nasul meu : Si De Fumat M-am Plictisit- Ce Lunga-i Viata In Mortii Masii si revelatia sub o forma usor pretioasa - ca toate revelatiile: Renunti Cu Adevarat La Un Viciu Doar Atunci Cand Te Plictisesti De El - si atunci lupta corecta ar fi - tu facand tot posibilul sa te plictisesti de acel viciu - nu tu luptand ca dobitocu' in continuu cu ceva care iti provoaca cea mai mare placere pe care o simti intr-un anumit moment al vietii tale lungi si de cacat.
Plictiseala e factor de progres. Un prieten mi-a spus asta . E mort.
Ar mai fi o singura intrebare : I Am Ready To Give Up On Evil, Is Evil Ready To Give Up On Me?

MIRROR THIS


Sometimes I rull

Sometimes I don't

But I love life